Atunci când o pisică începe să se răhățească dincolo de litieră, să țipe puternic noaptea sau să se lingă până se face bucăți, prima dorință a stăpânului este să găsească picături sau pastile magice care să readucă rapid liniștea și ordinea.
Piața farmaceutică oferă o multitudine de sedative, de la fitopreparate la feromoni sintetici, creând iluzia unei soluții simple, relatează .
Cu toate acestea, zoopsicologii cu experiență avertizează: intervenția medicamentoasă fără abordarea cauzei stresului va avea, în cel mai bun caz, un efect pe termen scurt și, în cel mai rău caz, va înăbuși simptomul, permițând problemei de bază să se dezvolte și să se agraveze.
Stresul la o pisică nu este o boală în sine, ci un simptom, un semnal că ceva este grav în neregulă în lumea ei. Acest semnal poate indica o problemă medicală (durere, insuficiență hormonală), un disconfort de mediu (litieră murdară, conflict cu un alt animal) sau o suferință psihologică (frică, dor).
Administrarea unui sedativ ameliorează anxietatea, dar lasă neatinsă sursa de bază a suferinței, fie că este vorba de cistita care face dureros mersul la litieră, fie de pisica vecinului care intră pe fereastră. Efectul majorității sedativelor ușoare – fitopreparate, feromoni – nu se manifestă imediat și necesită un tratament.
Administrarea o singură dată de „pastile de stres” în momentul mutării sau înainte de sosirea oaspeților nu poate schimba aproape nimic în starea animalului. Aceste remedii funcționează ca un instrument auxiliar pentru a ajuta pisica să treacă printr-o perioadă dificilă în timp ce proprietarul caută și elimină cauza principală a anxietății prin excludere și observare.
Modul de acțiune în orice situație comportamentală non-standard nu trebuie să înceapă cu o trusă de prim ajutor, ci cu o analiză completă. Primul pas obligatoriu este o vizită la medicul veterinar pentru un control al stării de sănătate, urmată de sterilizare dacă animalul nu are valoare de reproducere și abia apoi un audit amănunțit al condițiilor de viață: există resurse suficiente, spațiul este sigur, rutina zilnică este previzibilă.
Experiența personală a multor proprietari care au parcurs acest drum arată că problema este adesea rezolvată prin schimbări simple: instalarea unei a doua litiere într-un loc liniștit, organizarea rafturilor verticale pentru vizionare sau introducerea jocului ritual înainte de culcare. În această poveste, medicația trece în plan secund, iar înțelegerea și răbdarea proprietarului devin principalul terapeut.
Greșeala de a „trata cu pastile” provine din percepția noastră, umană. Credem că dacă putem lua medicamente pentru durerile de cap, putem da ceva pentru nervii pisicii.
Dar un animal nu este o copie redusă a unui om, ci o creatură cu un psihic diferit și cu nevoi diferite. Ajutorul real nu constă în sedarea chimică, ci în crearea unui mediu în care nevoia de această sedare va dispărea pur și simplu.
Citiți și
- Ce fel de muzică îi place pisicii tale: paradoxul melodiilor liniștitoare pentru urechea non-umană
- De ce stresul pisicii lovește vezica urinară: legătura invizibilă dintre nervi și cistită