Trandafirii au reputația de aristocrați capricioși, dar tăcerea lor – lipsa florilor luxuriante – este adesea rezultatul nu al ignorării unor reguli complexe, ci al ignorării câtorva principii fundamentale.
Aceste plante sunt gata să mulțumească generos pentru îngrijire, dar nu toată lumea le înțelege limbajul, luând tufele luxoase din centrele de grădinărit drept o garanție a succesului, relatează corespondentul .
Între timp, chiar și cel mai elitist răsad poate sta pe loc ani de zile dacă nu ajunge în condițiile pe care le cere în tăcere. Primul și cel mai important cuvânt în acest dialog este „soare”.
Trandafirii au nevoie de cel puțin 6-8 ore de lumină directă, ne-difuzată, pe zi, și nicio hrănire nu va compensa plantarea la umbra unei case sau sub un copac întinzător. Al doilea cuvânt este „aer”, a cărui liberă circulație în apropierea frunzelor previne apariția focarelor de otrăvire și a petelor negre, dar locul trebuie protejat de curenții de aer care se plimbă prin sit.
Al treilea cuvânt este „spațiu”: plantarea înghesuită de dragul unui efect decorativ momentan duce la concurență între rădăcini și boli. Greșeala clasică de a planta un trandafir la intrarea principală, unde era sărutat de soarele de dimineață, dar acoperit de umbra pridvorului după-amiaza.
Tufa a trăit, dar a refuzat să înflorească până când i-am dat-o unui prieten și am plantat în locul ei o hortensie tolerantă la umbră. Noul proprietar a așezat bietul lucru în mijlocul gazonului, iar vara următoare a produs o duzină de pahare parfumate, ca și cum mi-ar fi mulțumit pentru eliberarea sa.
Îngrijirea trandafirilor este ca îngrijirea sportivilor campioni: aceștia au nevoie de o dietă echilibrată și de un regim de antrenament competent. Fertilizarea cu azot din primăvară dă startul creșterii lăstarilor, îngrășămintele cu fosfor și potasiu din vară susțin înflorirea, iar îngrășămintele cu potasiu din toamnă pregătesc pentru iarnă.
Tunderea este modelarea tufei, întinerirea și igienizarea ei, fără de care planta va deveni rapid o junglă pustie de ramuri bătrâne și bolnave. Înțelegerea acestor reguli simple, dar de fier, transformă îngrijirea dintr-un ritual mistic într-o strategie semnificativă.
Când încetați să mai vedeți trandafirul ca pe un mister și începeți să vedeți nevoile sale vii, acesta vă răspunde nu doar cu flori, ci cu o adevărată simfonie de culoare și parfum. Această întoarcere este cea mai bună recunoștință a plantei, care vă recunoaște nu ca pe un trecător oarecare, ci ca pe un adevărat maestru și creator.
Citește și
- De ce aveți nevoie nu de una, ci de două grămezi de compost pe parcelă
- Cum să vă faceți plantele să bea singure cât timp sunteți în vacanță
