Publicitatea și moda alimentației sănătoase au ajuns și în bolul câinelui: bastonașe de morcovi, felii de măr, fructe de goji sunt prezentate ca tratații ideale, hipocalorice.
Un proprietar care îi dă animalului său de companie un morcov de ronțăit se simte exemplar de responsabil, dar rareori se gândește că și această legumă inofensivă poate fi un pericol ascuns, mai ales pentru anumiți câini, relatează .
Adevărul este că organismul unui câine nu este o copie redusă a noastră, iar metabolismul său tratează diferit alimentele vegetale. Principalul pericol nu constă în morcovii în sine, ci în cantitatea și forma lor.
O bucată mare și tare, mai ales dacă este înghițită fără a mesteca, poate provoca o obstrucție intestinală sau, chiar mai rău, aspirație. Dacă o bucată intră în trahee în timpul jocului sau al mâncării grăbite, minutele pot fi numărate.
Astfel de cazuri în practica chirurgilor veterinari nu sunt neobișnuite și, cel mai adesea, victimele sunt cei care au primit un tratament „util”. O poveste separată – câinii cu o predispoziție la urolitiază, de exemplu, dalmațienii sau unii terieri.
Pentru ei, ph-ul urinei joacă un rol esențial. Legumele care schimbă aciditatea spre alcalinizare pot provoca formarea de cristale de struvită, pregătind terenul pentru viitoare blocaje.
Ceea ce sunt vitamine pentru un câine este un pas spre masa de operație pentru altul. Zahărul, chiar și zahărul natural din fructe, este o altă capcană.
Oferindu-i unui câine o pară sau un strugure dulce (care, apropo, este otrăvitor pentru ei) crește dramatic nivelul de glucoză din sânge. Pentru un câine sănătos, acest lucru este în regulă, dar pentru un animal cu diabet latent sau pancreatită, o astfel de gustare poate fi un declanșator pentru o exacerbare.
Nici obezitatea, la care duc caloriile suplimentare din fructe, nu a fost anulată. Cele mai insidioase sunt reacțiile alergice.
Obișnuiam să credem că câinii sunt alergici doar la carnea de pui sau de vită, dar organismul poate considera proteina unei anumite plante ca fiind străină. Mâncărimea, erupțiile cutanate, tulburările de stomac după un morcov sau o dovlecel nu sunt o fantezie, ci un caz clinic real, dificil de diagnosticat tocmai din cauza încrederii noastre în „siguranța” lor.
Experiența personală m-a învățat să citesc etichetele bunătăților pe care figurează morcovul ca constituent. Adesea, acesta vine după zahăr și arome, iar proporția sa este infimă, dar denumirea dă iluzia unui beneficiu.
Este mult mai corect și mai sigur să îi oferiți câinelui o bucată de piept de pui fiert sau o recompensă specială cu plămâni uscați, a cărei compoziție este previzibilă. Experții în nutriție sunt de acord: cea mai bună dietă pentru un câine este o hrană comercială echilibrată pentru câini sau o dietă naturală formulată cu competență de un nutriționist veterinar.
Orice suplimente, chiar și cele vegetale, trebuie administrate conștient, în microdoze și după consultarea unui medic care cunoaște istoricul de sănătate al animalului respectiv. Cu siguranță mulți câini mestecă morcovi de ani de zile fără consecințe, iar acest lucru este în regulă.
Dar credința oarbă în „natural și sănătos” este un sfat prost. Fiecare câine este un laborator biochimic individual, cu propriul său istoric de boli, genetică și particularități.
Iar responsabilitatea noastră nu este să urmăm tendințele, ci să studiem acest laborator, realizând că și cele mai bune intenții pot fi spulberate de o lege simplă, dar dură: ceea ce este bun pentru oameni nu este automat bun pentru câini.
Și, uneori, cel mai sănătos tratament se dovedește a nu fi o boabe superfood la modă, ci o bucată de ficat familiar, plictisitor, dar perfect.
Citește și
- Cum a transformat orașul un vânător într-un nevrotic: psihicul unui câine prins în asfalt
- De ce labradorul tău roade pereții: defecțiunea neurologică a unei rase răsfățate de oameni
