Câinele aleargă la ușă mai rar, îi ia ceva mai mult timp să se încălzească după un pui de somn, este reticent în a sări pe canapea – îl punem pe seama vârstei sau a dispoziției, ratând esențialul.
Aceste schimbări subtile de comportament sunt adesea singurele semnale ale durerii cronice, cum ar fi apariția artritei, relatează .
Câinii sunt maeștrii stoicismului; ei îndură în tăcere disconfortul până în ultimul moment posibil, iar în momentul în care durerea devine evidentă (șchiopătând, văicărindu-se), boala a avut deja timp să producă daune grave. Proprietarii merg adesea la veterinar într-un stadiu avansat, întrebându-se cum de „s-a întâmplat brusc”.
Dar nu se întâmplă nimic brusc. Timp de luni, sau chiar ani, câinele a dat semne liniștite: a refuzat să urmeze traseele obișnuite de plimbare, alegând drumuri mai netede; a încetat să se mai joace de-a prinderea din urmă; a început să coboare scările cu grijă, punând două labe pe treaptă deodată.
Noi nu vedem în asta durere, ci lene sau temperament. Bolile sunt deosebit de insidioase la rasele active, vesele.
Entuziasmul lor natural maschează afecțiunea pentru o vreme: sunt fericiți să te vadă, dau din coadă, iar noi credem că totul este bine. Dar corpurile lor duc deja propriul lor război tăcut împotriva inflamației, iar fiecare salt peste baltă are un cost din ce în ce mai mare.
Vigilența este singurul instrument de diagnosticare timpurie. Nu așteptați ca animalul dvs. de companie să șchiopăteze.
Fiți atenți la microsemne: reticența de a întoarce capul într-o parte, dificultatea de a adopta o anumită poziție de somn, o ușoară rigiditate în primele minute de mers. Controalele preventive regulate la medicul veterinar, inclusiv palparea articulațiilor, ar trebui să fie o regulă pentru câinii de vârstă mijlocie și înaintată.
Observarea acestor semne și începerea terapiei (calmarea durerii, fizioterapie, controlul greutății) la timp nu va vindeca artrita, dar îi putem oferi câinelui dumneavoastră ani de viață confortabilă și plină, fără dureri debilitante. Sarcina noastră nu este doar să hrănim și să plimbăm câinele, ci să fim observatori subtili, capabili să auzim cel mai discret, dar și cel mai important mesaj: „Am dureri” – codificat în mii de mici schimbări ale comportamentului obișnuit.
Citiți și
- De ce să-ți socializezi câinele cu lumea, nu doar cu colegii de iesle: o greșeală care îngustează universul unui animal de companie
- Ce jucărie consideră ideală un câine: secretul preferințelor care stă în genetică
