Decizia de a trece un animal de companie de la hrana industrială la hrana „naturală” este adesea motivată de cele mai bune intenții: proprietarul dorește să ofere câinelui „tot ce este mai proaspăt și mai adevărat”.
Cu toate acestea, fără o rețetă veterinară echilibrată care să țină cont de vârsta, greutatea, rasa și starea de sănătate a câinelui, această cale se transformă într-un experiment periculos, ale cărui consecințe se vor manifesta nu imediat, ci peste ani, potrivit corespondentului .
O capcană majoră și deloc evidentă este un dezechilibru al calciului și fosforului, esențiale pentru creșterea cățeilor de rase mari. Un exces sau o deficiență a celor două elemente duce la deformări ireversibile ale oaselor și articulațiilor.
O altă greșeală frecventă este deficitul de taurină la unele rase sau excesul de grăsime care duce la pancreatită. Un stăpân care îi dă câinelui său terci cu carne și legume este sigur că îl hrănește perfect, dar nu este conștient de carența a zeci de micronutrienți.
Corpul unui câine nu este un coș de gunoi, nu poate sintetiza tot ce are nevoie dintr-un sortiment aleatoriu de alimente. Dezechilibrul constant duce la uzura silențioasă a organelor: rinichii, ficatul, mușchiul inimii suferă.
Simptomele – blană ternă, letargie, probleme de piele – sunt adesea puse de stăpân pe seama a orice altceva în afară de propria dietă artizanală. Un nutriționist veterinar pe care îl cunosc mi-a povestit cu amărăciune cum un tânăr labrador i-a fost adus cu insuficiență renală progresivă.
Câinele fusese hrănit „corect” de când era pui: hrișcă, piept de pui, morcovi. Testele au arătat un dezechilibru catastrofal.
Câinele nu a putut fi salvat, iar de vină nu a fost otrava, ci dragostea părintească care s-a dovedit a fi o ignoranță mortală. Adevăratul „natural” nu este mâncarea de masă sau un set intuitiv de alimente.
Este un protocol riguros, calculat la miligram, bazat pe analize de sânge și elaborat de un profesionist. Este adesea mai scump și mai complex decât hrana industrială de calitate.
Alegerea de a o utiliza este o decizie conștientă de a vă asuma rolul de biochimist și nutriționist, mai degrabă decât de bucătar. Iar dacă nu sunteți pregătit pentru acest lucru, hrănirea cu o dietă industrială dovedită nu este lene, ci cea mai înaltă formă de responsabilitate, care salvează chimia internă delicată a animalului dvs. de mâinile dvs. bune, dar oarbe.
Citește și
- De ce un cățel are nevoie de o jucărie plictisitoare: un paradox care construiește un psihic puternic
- Ce rasă să alegi pentru un apartament: O greșeală care transformă un vis într-un coșmar
