Trăim într-o lume în care trebuie să fim puternici și să avem succes, mai ales pe social media.
Dar încercați să vă amintiți un moment în care ați simțit cea mai mare intimitate cu partenerul dvs. Cel mai probabil, a fost o conversație nu despre realizări, ci despre temeri sau eșecuri, relatează .
Vulnerabilitatea nu este slăbiciune, ci îndrăzneala de a fi real fără garanția unui răspuns pozitiv. Este riscul pe care ni-l asumăm pentru a fi iubiți nu pentru o mască perfectă, ci pentru sinele nostru autentic.
Pixabay
Mulți oameni se tem să se deschidă pentru că au fost răniți sau ridiculizați în trecut. Zidul protector pe care îl ridică îi protejează într-adevăr de durere, dar blochează și calea către o conexiune profundă. Rămâi în siguranță, dar singur.
Psihologii spun că manifestarea vulnerabilității acționează ca un liant social. Atunci când o persoană împărtășește ceva intim, aceasta îi dă permisiunea altei persoane să facă același lucru. Acesta este modul în care se creează reciprocitatea emoțională și încrederea.
Încercați să începeți cu ceva mic: împărtășiți nu o teamă globală, ci micul eșec sau neplăcere de astăzi. Urmăriți reacția partenerului dumneavoastră. Acceptarea și sprijinul în lucrurile mărunte vă oferă încrederea necesară pentru revelații mai mari.
Paradoxul este că trăsăturile noastre „non-ideale” – anxietatea, nesiguranța, greșelile din trecut – sunt adesea punțile către inima altei persoane. Ei o văd ca pe un spirit înrudit, mai degrabă decât ca pe o imagine netedă, dar rece.
Teama de a fi respins pentru adevărata sa identitate este una dintre cele mai puternice din natura umană. Dar dorința de a accepta acest risc este cea care distinge relațiile profunde de conexiunile superficiale.
Experiența personală a multor cupluri este că momentul în care ambii își permit să plângă sau să își mărturisească neputința este un punct de cotitură. Măștile cad și începe povestea reală a doi oameni vii, nu proiecțiile lor ideale.Să înveți să accepți vulnerabilitatea partenerului tău este la fel de important ca și să-ți arăți propria vulnerabilitate. Fraze precum „nu-ți face griji” sau „las-o baltă” pot devaloriza sentimentele. Este mai bine să fii doar prezent, recunoscând: „Da, este foarte greu. Sunt alături de tine”.
Este nevoie de curaj pentru a spune: „Am nevoie de ajutor”, „Mi-e teamă să nu pierd asta” sau „M-ai rănit”. Dar aceste fraze sunt instrumente pentru construirea unei fundații puternice, nu arme, așa cum par a fi uneori.
Cultura condamnă vulnerabilitatea, în special la bărbați, asimilând-o cu slăbiciunea. Dar în spațiul privat al relațiilor, această regulă ar trebui reconsiderată. Fără ea, intimitatea rămâne doar fizică.
Începe cu tine însuți. Acordă-ți permisiunea de a fi imperfect în proprii tăi ochi. Apoi vei înceta să mai aștepți perfecțiunea de la partenerul tău, iar atmosfera în cuplu va deveni mai ușoară și mai sinceră.
Citește și
- De ce este bine să te cerți: anatomia neașteptată a conflictului sănătos
- Cum diferă flirtul de înșelăciune: Cum să tragi linie în era infidelității digitale
