Suntem obișnuiți cu zgomotul mașinilor, cu vuietul avioanelor și cu zumzetul construcțiilor, dar pentru auzul unui câine, nu este un zgomot de fond, ci un atac secundar asupra sistemului nervos.
Auzul unui câine este de multe ori mai ascuțit decât al nostru, iar cacofonia din oraș, pe care noi am învățat să o filtrăm, este pentru el un flux nesfârșit de semnale amenințătoare, fiecare dintre acestea încercând să fie recunoscut și evaluat de creier pentru a identifica pericolul, relatează corespondentul .
Nu este vorba doar de disconfort, ci de o stare de stres cronic care uzează organismul cu mult înainte de bătrânețe. Sunetele de înaltă frecvență și neașteptate sunt deosebit de distructive: frânele țipătoare, alarmele mașinilor, lătratul altor câini în spatele peretelui.
Acestea nu lasă psihicul animalului să se relaxeze nicio secundă, menținând un nivel de bază de anxietate. În timp, acest lucru se traduce în simptome reale: lătrat nerezonabil, apatie, vigilență hipertrofică sau chiar neajutorare învățată, în care câinele pur și simplu îngheață în așteptarea unei noi amenințări.
Experții în comportament observă că câinii din zonele zgomotoase sunt mai predispuși să prezinte semne de nevroză. Viața lor este petrecută în mod constant „alert”, ceea ce epuizează resursele sistemului nervos.
Noi însă, fără să simțim acest atac, de multe ori punem iritabilitatea lor pe seama irascibilității, fără să vedem cauza reală din spatele pereților propriului nostru apartament, aparent sigur. Experiența de a trăi cu un câine în centrul unei metropole este o poveste de conștientizare treptată.
Câinele dvs. aparent leneș este, de fapt, doar uimit de presa zgomotului zilnic. Mutarea într-un cartier mai liniștit sau chiar doar folosirea unor covoare care absorb sunetul și a unei muzici liniștite pe fundal îi poate schimba dramatic comportamentul, ca și cum o greutate invizibilă, dar incredibil de grea, a fost ridicată de pe el.
Soluția nu este izolarea, ci crearea de sanctuare acustice. O cameră liniștită fără ferestre spre exterior, o cușcă sau o casă acoperită cu o pătură groasă pentru a absorbi sunetele oferă sistemului nervos o pauză.
Astfel de „ore de liniște” sunt la fel de importante ca plimbările lungi. Îngrijirea în mediul urban nu se referă doar la plimbare și hrănire, ci și la protejarea instrumentului delicat al auzului, de care depinde întreaga bunăstare mentală a animalului dumneavoastră de companie.
Citiți și
- Ce se întâmplă dacă îți hrănești câinele cu mâncare „simplă”, fără rețetă: un mit de sănătate care paralizează rinichii
- De ce un cățel are nevoie de o jucărie plictisitoare: un paradox care construiește un psihic puternic
