Se pare că trecutul partenerului tău ar trebui să rămână în afara parantezelor prezentului vostru comun.
Dar psihologii insistă: pentru a înțelege persoana care se află acum în fața ta, uneori trebuie să te uiți cu atenție în trecutul ei. Nu este vorba despre un interogatoriu cu prejudecăți, ci despre înțelegerea contextului, relatează corespondentul .
Reacția lui la întârzierea ta poate proveni dintr-o familie în care întârzierea era menită doar să rănească. Incapacitatea ei de a accepta ajutor poate proveni dintr-o traumă în care dependența însemna pericol.
Pixabay
Aceasta nu este o scuză pentru comportamentul toxic, ci o explicație importantă pentru a vă ajuta să alegeți strategia potrivită. Interesul pentru trecut nu este o curiozitate pentru detalii intime, ci un interes pentru istoria formării personalității.
Cum a fost tratat în copilărie? Ce fel de relații a văzut între părinții săi? Ce vedea el ca fiind norma? Răspunsurile se adaugă la o hartă inteligibilă a așteptărilor și temerilor sale.
Foștii, cu toată durerea acestui subiect, sunt și ei parte din poveste. Nu este necesar să cunoaștem toate detaliile, dar este util să înțelegem cum s-au încheiat relațiile serioase din trecut și ce concluzii a tras persoana respectivă din ele.
În caz contrar, ar putea proiecta inconștient asupra ta un scenariu din trecut. Regula cheie aici este că împărtășirea trecutului trebuie să fie voluntară și într-un mediu sigur.
Este un act de încredere, nu o obligație. Presiunea și ultimatumurile vor duce doar la închiderea partenerului sau la inventarea unei povești false, dar aprobată social.
Odată ce auziți detaliile dure, este important să le tratați cu respect, mai degrabă decât să le devalorizați („las-o baltă, nu e nimic”) sau să le folosiți împotriva voastră în viitor („da, păi, toți iubiții tăi au fost niște ticăloși”). Acesta este un material fragil care ți-a fost încredințat.Experiența personală arată că aceste conversații pot fi un catalizator puternic pentru intimitate. Atunci când afli prin ce a trecut persoana ta, „ciudățeniile” ei actuale capătă sens. Asta înseamnă mai multă compasiune și mai puține motive de resentimente.
Este important să nu cădeți în rolul de terapeut sau salvator. Treaba ta este să înțelegi și să te adaptezi, nu să vindeci. Dacă traumele sunt grave și vă împiedică să trăiți aici și acum, cel mai bun sfat este să vă încurajați cu blândețe partenerul să ia în considerare ajutorul profesional.
Cunoașterea trecutului ajută la separarea „demonilor lui personali” de problemele voastre reale de cuplu. Nu mai vedeți fiecare reacție anxioasă a lui ca pe o consecință a greșelilor voastre. Acest lucru economisește tone de energie nervoasă și vă permite să construiți limite mai sănătoase.
Trecutul este fundația pe care se sprijină partenerul tău. A-l ignora este ca și cum ai construi o casă fără să cunoști solul. Puteți construi ziduri frumoase, dar acestea se vor crăpa la prima furtună. Cunoașterea vă oferă posibilitatea de a consolida această fundație împreună.
Citește și
- Cum devine furia un scut: când furia într-o relație ascunde sentimente foarte diferite
- De ce unul are întotdeauna nevoie de mai mult: ce să faci dacă iubirea este inegală
