Uneori pare că mergi pe aceeași greblă, doar fețele partenerilor se schimbă.
Mai întâi apare pasiunea, apoi dezamăgirea, resentimentele și sentimentul că ai fost din nou neiubit, relatează corespondentul .
Psihologii vă vor spune că, probabil, redați inconștient un scenariu de atașament învățat devreme în viață.
Pixabay
Acest model invizibil se formează în primii ani de viață prin relațiile cu cei care au avut grijă de noi. Dacă părinții noștri au fost un sprijin de încredere, învățăm să avem încredere în lume. Dacă au fost anxioși, reci sau imprevizibili, internalizăm faptul că intimitatea este dureroasă, instabilă sau ceva ce trebuie câștigat.
Ca adulți, căutăm inconștient tipare familiare, chiar dacă sunt dureroase. O persoană care a crescut cu un părinte indisponibil emoțional se poate îndrăgosti mereu și mereu de parteneri la fel de distanți. Aceasta este o încercare a părții de copil a psihicului de a „reedita” vechea traumă și de a primi, în cele din urmă, iubirea lipsă.
Recunoașterea tiparului este deja jumătate din drumul către schimbarea acestuia. Tipul anxios va cere afirmații constante de iubire, tipul evitant se va retrage la cea mai mică amenințare de apropiere. Odată ce vă dați seama de acest lucru, încetați să mai vedeți comportamentul partenerului ca fiind doar o ranchiună personală și începeți să faceți distincția între cele două mecanisme de apărare vechi.
Experții în teoria atașamentului subliniază: stilul nu este un verdict. Se poate lucra la el, cel mai adesea cu ajutorul psihoterapiei. Scopul este de a forma un model așa-numit „securizant”, în care să știți cum să fiți alături unul de celălalt și să vă oferiți libertate fără a fi distruși de anxietate.
Experiența personală a multor persoane care au parcurs această cale confirmă: atunci când începi să înțelegi originile reacțiilor tale, lumea relațiilor devine mai clară. Dintr-o dată îți dai seama de ce strigătul „trebuie să fiu singur” provoacă panică, iar tăcerea partenerului tău se simte ca un capac de sicriu.Lucrul la schimbarea scenariului necesită o răbdare incredibilă cu tine însuți. Este ca și cum ai învăța să mergi din nou, când tot corpul tău își amintește de vechiul mod de a te mișca, strâmb, dar familiar. Fiecare reacție nouă, mai sănătoasă într-un conflict sau într-un moment de legătură este o victorie.
Este important nu doar să ne schimbăm pe noi înșine, ci și să învățăm să „diagnosticăm” tiparele potențialilor parteneri. Nu este vorba de a stigmatiza, ci de a înțelege dacă sunteți pregătiți pentru posibile dificultăți. Unirea a două tipuri anxioase va fi diferită de unirea unui tip evitant și anxios, dar fiecare va necesita conștientizare.
Concluzia nu este găsirea persoanei perfect de încredere. Ideea de bază este să devii tu însuți un partener mai de încredere pentru tine și, prin extensie, pentru celălalt. Atunci vechea greblă își pierde forța magnetică și calea devine mai lină.
Citește și
- De ce avem nevoie de ritualuri împreună: cum tradițiile mici construiesc o mare poveste de dragoste
- Ce se întâmplă când iubirea devine convenabilă: capcana co-dependenței și cum să ieși din ea
